Faceți căutări pe acest blog

vineri, 10 decembrie 2010

Adelaide (sau din nou stop cadru)

O alta zi identica cu cea de ieri. Aceeasi rutina zilnica, aceleasi activitati. Este ora 9 si Adelaidei inca nu-i venea sa se ridice din pat. Stia ca astazi avea sa fie o zi foarte grea, trebuia sa se prezinte la orele 13 la un interviu. Era studenta in anul I si isi dorea sa se angajeze la biblioteca centrala.Nu ca ar fi avut nevoie de bani, parintii ii trimiteau de acasa destui, ci se gandea ca un ban in plus i-ar satisface cateva din multele mici capricii.Plus ca nu trebuia sa dea socoteala nimanui pe ce i-a cheltuit, doar erau bani castigati pe munca ei. Intr-un final se ridica, se duce la dus apoi se indreapta spre dulap sa isi aleaga hainele -seriose, potrivite pentru interviu, se gandi ea. Se decise asupra unei fuste cambrate gri, o camasa simpla alba, un dres de asemenea alb mat si pantofii primiti cadou de la o prezentare de moda la care participase doar asa, din lipsa de ocupatie, dar la care se pare ca isi facuse treaba foarte bine.
Chiar daca se afla in alt oras, Lyov se simtea la fel de plin de energie ca "acasa"(in urma cumpararii actiunilor fusese mutat in alt oras, deoarece acum avea mai multe oportunitati). Mereu a avut presimtiri, fie ele rele, fie bune. Dar ca astazi niciodata nu s-a simtit! Era plin de viata, extaziat, fericit in adevaratul sens al cuvantului si nu isi explica de ce. Un motiv bine intemeiat nu i se arata. Desi avea palpitatii, se hotari sa nu bage in seama gandurile astea nebune si sa isi vada in continuare de treaba. La orele 13 trebuia sa fie la companie pentru sedinta si deja era ora 9 si el nici macar cafeaua nu si-o bause. Dar cui ii mai trebuie cafea cand este asa de energic? Asa ca sari peste obisnuita cana cu lichior magic...neobisnuit insa pentru Lyov...
Dupa o mica imbarbatare in oglinda, Adelaide iesi pe usa apartamentului ei micut, luat in chirie si amenajat cu gust chiar de ea. Era 12.25, isi spuse in gand ca e numai bine, maxim 20 de minute avea sa faca pe jos, pana la biblioteca.
Lyov in sfarsit era gata, se uita la ceas : 12.20. Incredibil cat de repede a trecut timpul, traficul o sa fie infernal, nu o sa ajunga la timp. Se urca in masina si conduse nebuneste pana ajunse pe strada principala, unde, asa cum si banuise, era ambuteiaj. Masinile se deplasau cu maxim 5 km/ora si din 5 in 5 minute se opreau. Era groaznic! Lyov insa nu se enerva, si in timp ce astepta sa inainteze se uita pe strada, analiza oamenii, de mult nu mai facuse asta si uitase cat de mult ii placea. Palpitatii! Din nou avea palpitatii! De ce dumnezeu?
Adelaide isi calculase gresit timpul si se hotari sa mearga pe scurtatura, dar pentru asta trebuia sa traverseze strada printre marea de masini. Oricum este ambuteiaj, oricum nu se va misca niciuna prea curand, asa ca traversa.Grabindu-se sa treaca cat mai repede, incepu sa alerge si i se rupse un toc. Mai bine de atat nici ca se putea!
Lyov se uita mirat la fata aflata in fata masinii sale, care se tot apleca.Inima ii batea nebuneste si nu stia ce sa faca. Oare patise el ceva la masina si tanara se tot uita? si daca nu avea nimic masina, ce se intamplase? Curiozitatea il macina, asa ca iesi si el afara. "S-a intamplat ceva?" In momentul cand fata isi ridica privirea, Lyov stiu din prima ca mai vazuse undeva ochii aceia.Stop cadru...
Adelaide isi blestema zilele, stia ca nu va mai ajunge la interviu, deja era prea tarziu. Fusese intrebata ceva de cineva?A, da...isi ridica privirea...ramase interzisa, impietrita, nu-i venea sa creada, era acelasi barbat cu care se ciocnise in cafeneaua de acasa. Dar cum? Ce cauta el aici? Un sentiment de frica si totusi bucurie ii strabatea corpul.
"Sunteti ok?" se auzi din nou vocea lui. "Da, mi s-a rupt tocul...trebuia sa ajung la biblioteca...zambi...oricum nu conteaza..". Biblioteca era chiar in drumul lui Lyov asa ca se decise sa fie de folos si sa faca o fapta buna...plus ca il rodea curiozitatea...de unde stia ochii aceia? "V-as putea conduce eu la biblioteca, este chiar in drumul meu...Scuzati-ma - Lyov". "Adelaide, incantata! Nu ar mai avea rost, nu ma pot prezenta asa, dar multumesc pentru intentie!"."Atunci va pot lasa la un magazin de pantofi...stiti, nu vreau sa par insistent, insa privirea dumneavoastra imi este groaznic de cunoscuta, mi se pare ca ne-am mai intalnit". Adelaidei nu-i venea sa creada ca barbatul isi mai aducea inca aminte de ea, nu stia ce sa faca, sa ii spuna ca si ea il recunoaste? Nu, daca isi va aminti el singur, prea bine, altfel ea nu va zice nimic: "Nu cred domnule...eu nu-mi amintesc sa va fi vazut vreodata..." Si astfel Adelaide pleca si il lasa pe Lyov in mijlocul strazii langa masina sa, claxonat de restul soferilor, cu inima batandu-i gata sa-i sara din piept.."Imposibil..."se tot gandea... el nu se insela niciodata...
Caini - Anunturi adoptii caini
Caini - Anunturi adoptii caini

vineri, 29 octombrie 2010

LHFF

L.
Speta
X propietar al unei gandiri poate prea mature pentru varsta sa, observa intr-o buna zi pe Y proprietar al unui suflet poate prea imatur pentru varsta sa. X decide sa ia in proprietate, pe langa acea gandire poate prea matura, pe Y cu tot ceea ce detinea la momentul respectiv si sa il accepte sau nu, depinde de imprejurari, asa cum e. De asemenea Y nu ramane indiferent, ia cunostinta de intentia lui X dar nu i se pare destul de legala actiunea acestuia, asa ca propune o cale de mijloc, un fel de comun acord. Se inainteaza in instanta de judecata o cerere si astfel are loc schimbul. Se incheie de asemenea un antecontract neoficial, prin care se stipuleaza lucrurile ce pot aparea in urma acestui schimb. De regula pozitive, de exemplu: dragoste, sprijin, fidelitate, dar si unele posibile negative, de exemplu: contradictie, neintelegere, abandon.

H.
Speta
X, proprietar al unui suflet gol, hotareste sa nu mai fie parte la antecontractul prezentat anterior, inaintand o cerere de desfiintare a acestuia, Y fiind de buna seama de acord cu decizia acestuia, X provocand in timpul executarii contractului daune morale, nerespectand conditiile. In urma desfacerii contractului, dupa o perioada de timp, X incheie cu Z un contract asemanator celui incheiat cu Y, atasandu-si totodata "anexa" la proprietate. Y ia la cunostinta de actiunile lui X si decide abandon total in privinta oricarei legaturi cu X.

F1.
Speta
Y proprietar de noi experiente, patit si invatat decide sa nu mai fie parte la astfel de contracte, decat in urma unei examinari prealabile, mult mai intense. In urma actiunilor desfasurate in trecut, Y ajunge la concluzia ca nimic nu poate fi executat silit asa ca accepta si in constiinta sa desfacerea contractului si isi exercita dorinta de a merge mai departe fara regrete.

F2.
Speta
X, desi proprietar al multor dovezi materiale, realizeaza ca mai importante sunt cele morale, decide ca hotararea luata in trecut a fost o greseala, si isi exprima dorinta de a reinnoi contractul cu Y si isi afiseaza cerintele in fata acestuia. Y, detinator al unei vieti total diferite in urma deciziei luate in speta F1, are o tentativa de a se intoarce din drumul sau, dar realizeaza la momentul propice ca aceasta alegere ar cauza din nou daune grave si nu numai asupra sa. Asa ca refuza cererea lui X si reuseste sa ajunga acolo unde mereu a tintit. LHFF= Love, Hate, Forgive, Forget.
Acum sincer, cati dintre voi ati fost parte la astfel de spete? :)

luni, 27 septembrie 2010

Pune-ti o dorinta !

Deseori in viata suntem pusi in situatia in care trebuie sa alegem ceva, fie ca e vorba de o prajitura, ca vrei sa mananci un ecler sau vrei sa mananci un tiramisu;
Deseori in viata suntem pusi in situatia sa alegem un drum, fie ca vrei sa mergi la "stanga" sau vrei sa mergi la "dreapta";
Deseori in viata suntem pusi in situatia sa ne punem o dorinta, fie ca vezi o stea cazatoare sau trebuie sa sufli in lumanari de ziua ta; :)
Numeste cum vrei situatiile de genu`: cumpana, moment unic sau poate banalitate...
Toate alegerile pe care le facem au si consecinte; consecinte care la un moment dat trebuie sa le suportam...asa ca "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se-ntample". Bineinteles ca ce am scris pana acum sunt generalitati deja stiute, dar te-ai gandit vreodata cat de importante sunt momentele astea?Pentru ca poate initial nu le dai prea mare importanta si tinzi sa actionezi impulsiv...si stii prea bine ca nu e bine sa regreti nimic. Dar parca e frumos sa mai si risti...simti ca iti curge sange prin instalatie...risti si castigi?sau risti sa pierzi?Problema ta :) macar traiesti pe muchie de cutit. Dupa ce ai citit tot ce am scris pana acum, pune-ti urmatoarea intrebare: " Ce as vrea sa schimb din tot ce am trait pana acum?" apoi te intreb eu pe tine: De ce ai vrea sa schimbi ceva? Poate ca asta este cursul vietii tale si poate ca pe moment ai avut de pierdut, dar stii ca dupa ploaie vine soare si in urma acestei alegeri sigur, mai mult ca sigur ceva tot o sa ai de castigat... o data ce ai ales ceva, inseamna ca ai gandit tu ceva atunci..si crede-ma ca nimeni nu si-ar face rau singur...Oamenii traiesc pentru placerea sinelui si fac orice, platesc oricat si se pun singuri in diverse situatii doar pentru a avea parte de acea placere numita fericire, traita la diferite cote, in functie de "gravitatea problemei" . Hai, pune-ti o dorinta! Stiu, nu e ziua ta, si nici nu cad stelele ... doar asa :)

marți, 31 august 2010

Stop cadru

Povestea incepe intr-o zi obisnuita cand Adelaide isi rezervase un moment de relaxare numai pentru ea.Hotarase sa serveasca o ciocolata calda la cafeneaua micuta si atat de intima din coltul strazii. Era simplu imbracata, dar totusi cu stil. Nimic scump, nimic la vedere…exact asa cum se simtea cel mai comod: o pereche de jeansi stramti, un tricou gri, cardigan si cizme asortate. Intra in cafenea, isi comanda ciocolata neagra, fara frisca desigur pentru ca niciodata nu a suportat frisca, isi scoate cartea si tigarile din geanta si incepe sa citeasca. Observa cum un grup de tineri susotesc in fata ei si se gandeste ca probabil o barfesc din cauza faptului ca prefera sa citeasca in public, insa nu o intereseaza. In acest local se simte mai bine ca acasa unde toata lumea ii face capul patrat. Au aparut deja prea multe probleme pe care prefera, macar cateva ore pe zi, sa le ignore si sa faca numai ce ii place. Si astfel timpul trece foarte repede, se uita la ceas si realizeaza ca trebuie sa se duca la cursuri.Achita nota de plata si se indreapta spre iesire…
Povestea incepe intr-o zi obisnuita cand Lyov tocmai reusise sa obtina un numar important de actiuni in compania pentru care lucra de mai bine de 10 ani. Simtea ca este cel mai fericit om si ca nimic nu ii poate distruge aceasta stare, asa ca a hotarat sa sarbatoreasca la fel cum obisnuia in anii studentiei si anume cu prietenii in barul preferat. Insa pentru a putea rezista toata noaptea stia ca are nevoie de o cafea tare care sa il mai trezeasca din oboseala ce il cuprinsese. Auzise de la Sasha, fratele sau, despre o cafenea destul de linistita in coltul strazii principale. Ajunse la usa cafenelei si intra…
Stop cadru
Restul… e doar poveste!

vineri, 13 august 2010

El sta ascuns

El sta ascuns in cochilia lui
El sta ascuns in spatele unei lumi crude
El sta ascuns pe sub intreaga lume
El sta ascuns insa iubeste
Pe cine iubeste nici el nu mai stie ... Ca iubeste luna, ori toate stelele...prea multa confuzie...
Insa el alege doar o stea...nu e stralucitoare, nu e nici stinsa...e doar o stea acolo pe cer
El sta ascuns in lumea lor
El sta ascuns precum un hot si se afiseaza ca cel mai bun cetatean
El sta ascuns in sufletul lui
El se arata numai stelei alese
El sta ascuns insa iubeste
Cum iubeste nici el nu mai stie ... Ca iubeste patimas, ori este doar indiferent, prea greu de spus
Insa el stie sa iubeasca cu adevarat ... nici intens pentru ca stie ca astfel isi pierde mintile, nici indiferent pentru ca stie ca sunt stele care il apreciaza la adevarata valoare
El sta ascuns departe de toti ochii curiosi
El sta ascuns si totusi se arata, pentru ca el stie ca cea mai buna ascunzatoare este aceea care este cea mai la vedere ... nimeni nu se gandeste sa caute aproape :)
El sta ascuns insa iubeste
De ce iubeste nici el nu mai stie ... Ca iubeste pentru ca asa simte, ori iubeste pentru ca se plictiseste, prea dificil de definit
Insa ... prea complicat el ca sa mai continui :-j :))

Printre Flori (videoclip official)

miercuri, 11 august 2010

Irene`

E sambata dimineata ... Ea sta linistita pe veranda casei sale albe cu ferestre albastre si priveste in zare. Se uita la marea care parca ii oglindeste toate amintirile ce vin si pleaca, precum valurile ... "Toata viata am visat numai la asta - la dimineata perfecta". Tigarea ii arde mocnit, iar cafeaua este parca mai buna ca niciodata; asa dulce cum ii place doar ei si cum toata lumea o critica: "Dar ce bei acolo? Ceai?" . Chestia asta o amuza mereu, ca si multe alte lucruri care ii plac fara motiv si pentru care zi de zi este criticata.
E bine, inca nu este foarte cald, abia a rasarit soarele si viseaza, viseaza ... si se surprinde singura visand si realizeaza: "Cad in visare mereu, activitate practicata precum un hobby...trebuie sa ma dezobisnuiesc" :) Zambeste doar pentru ea pret de o secunda iar apoi devine melancolica. Sta si se gandeste la ce a trait pana acum; nu are experienta anilor, pentru ca este inca tanara, insa poate spune cu mana pe inima ca a trait destule. Nu regreta absolut nimic, bune si rele, au facut parte din viata ei si au creat-o ca individ. Au fost momente de neuitat, care au durat putin si au facut-o sa se simta precum un fluture care se naste, zboara, iubeste si moare. "Se spune ca in sticlute mici se afla esentele tari" - chiar asa e. Momentele inedite nu le vei intalni la tot pasul, sunt rare si de scurta durata, dar tocmai pe acestea ea le va pastra in suflet pe vecie. Ea vrea insa Fericirea...aceasta fericire traita la cote maxime, intalnita doar in romane sau filme de duzina... Si se gandeste,oare devine aroganta, aspira la prea mult? Pana la urma "Fericire-i cand iarba apare/ Fericirea e ca raza de soare... Fericire-i o sticla de vin/ Fericire e cerul senin..." . Ea adora Vama Veche ... mereu si-a dorit sa traiasca versurile formatiei preferate :) E naiva, poate ca inca mai crede in povesti cu zane si zmei insa este ceva in viata ei care o trezeste la realitate... nu stie nici ea cine sau ce.
Mai trage un fum, mai bea o gura de cafea si isi da seama ca defapt viata ei e o intreaga melodie, care, spera ea se va auzi mereu :) Buna dimineata Irene`!

duminică, 18 iulie 2010

Amintiri din alta viata

Wow ce titlu demn de un eseu extraordinar... :)) dar nu, nu ma refer aici la reincarnare, nu ma refer aici la diverse credinte in stiu eu ce idei. In ultimul timp tot stau si ma gandesc la ce a fost pana acum si la ce va urma, la cum se va schimba totul pentru mine, de la cele mai mici lucruri cum ar fi strada pe care stau, pana la lucruri mult mai importante cum ar fi lipsa oamenilor la care tin cel mai mult :) Stiu ca nu sunt singura, stiu ca nu sunt nici prima si nici ultima care trece prin perioada asta de tranzitie, dar oare de ce totul in jur e atat de melancolic? De ce reusim sa ne debarasam de gandurile astea triste provocate de cruda realitate, doar prin prefacatorii, prin zambete false si vorbe ce imbarbateaza, spuse doar pentru a-ti mentine armura in care apari in fiecare zi in public. Poate ca mintindu-ne ca nu ne pasa, ca totul e ok, vom reusi sa depasim momentul mult mai usor. Uneori functioneaza.
As spune ca amintirile dovedesc cat de intens isi traieste fiecare viata.
Exisa amintiri importante si amintiri mai putin importante? Clar nu, poate ca pentru mine amintirea unei vacante la mare inseamna ceva extraordinar, in timp ce pentru altcineva inseamna doar un regret. Depinde de fiecare cum le catalogam.
Nu regret nimic din trecut, nu mi-as dori niciodata sa dau timpul inapoi ca sa schimb ceva. Sunt de parere ca in viata toate se intampla cu un scop, iar cuvantul "coincidenta" nu exista in vocabularul meu. Sunt multumita cu tot ceea ce am, si da, sunt un om bogat, bogat in amintiri de o mare valoare, si asta numai datorita adevaratilor mei prieteni :) Va multumesc!

duminică, 11 iulie 2010

Visele nu ti le dau, nu mi le poti lua! Sa visez e lumea mea ! :)


Ai visat vreodata cu ochii deschisi? Te-ai gandit vreodata cum vei arata, sau cum va fi viata ta peste 10-15-20 de ani? Mi se intampla foarte des chestia asta si sincer sper ca toate visele sa devina realitate.
Nu suport pesimistii care ei insisi se numesc realisti. Da, traim in Romania... si da, vremurile sunt de c***t, dar totusi... speranta moare ultima! Ma adresez tuturor care sunt dezamagiti de viata in general, tuturor nemultumitilor, tuturor "realistilor": Lasati-ne sa visam! Lasati-ne sa credem intr-o schimbare si intr-o viata mai buna! Nu ne mai taiati aripile spunand: "Ah, esti copil! Nu stii ce spui, o sa vezi tu..." . De unde stii tu draga "realistule" cum va fii viitorul meu? Poate ca o sa am mai mult noroc decat tine... Poate ca noi, aceasta (de)generatie (cum ne numesc multi) >:P , poate ca noi suntem capabili sa dam viata viselor noastre si astfel sa reusim sa coloram aceasta tara. Vreau sa cred ca putem face mai mult decat umbra pamantului! :) Iar acum toata lumea sa cante cu mine: Teenage dreams in a teenage circus
Running around like a clown on purpose
Who gives a damn about the family you come from?
No giving up when you`re young and you want some
WE are not what you think WE are
We are golden, we are golden !!! :))))

sâmbătă, 10 iulie 2010

12 B


Uite ca am terminat si liceul ! Nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez ... Am facut parte dintr-o clasa ciudata. Zau ca era ciudata ! :)) Nu numai ca eram 25 de fete si 5 baieti, dar si noi, asa ca persoane, ca si caractere. Scurta descriere: super tare frate! :)) Amintiri despre fiecare: Catalin - in clasa a 9 a, cand incepusem sa ne cunoastem, sustinea sus si tare ca el este karma acestei clase. Tipule, chiar ai fost! Este actorul nostru, este tipul care mereu a fost inventiv si a avut idei originale in tot ceea ce facea. Felicitarile mele! Imi va fi dor sa te vad in exercitiul functiunii. Ruxi - in mintea mea, mereu va ramane cea mai inteligenta fata din clasa :) o admir! Este sincera, modesta, constiincioasa si super de treaba. Imi va fi dor sa iti cer in timpul orei cate un servetel :D Vlad - roakeru` :))) un tip la locul lui, viitor psiholog (multa bafta!) El stie ce inseamna muzica buna si inroseste in obraji :D Imi va fi dor sa cantam impreuna versurile lui Tudor Chirila ! Claudia - nu am apucat, culmea, in 4 ani sa o cunosc foarte bine. Mereu a fost mai retrasa. Mereu mi s-a parut ca este fascinata de filmele horror. Andra - frate, tipa asta a mancat microfoane cand era mica !!! Chiar daca vorbeste, si vorbeste, si vorbeste, si vorbeste ... si vorbeste tareee :)) , Andra este o fata extraordinara, este genul de fata care s-ar integra cu usurinta in orice grup. Mereu in preajma lucrarilor, tezelor, s.a.m.d o auzeai: "Doamne, eu nu stiu nimic...fetelor da-ti-mi si mie sa citeeesc!" :))) Imi va fi dor sa iti spun sa vorbesti mai incet. Aylin - intotdeauna mi s-a parut o fata practica. Si cred ca este sufletista desi nu se arata. Imi va fi dor sa te grabesc :)) Evy - fashionista clasei ;)) are un ras de desene animate, ca de soricel :)) Imi va fi dor sa vorbim despre produse cosmetice. Cristina - alias Prunis, asa imi placea mie sa-i zic :P Este cea mai amuzanta persoana ... EVER ... Nici o intamplare nu este povestita intr-un stil mai hazliu decat al ei! Pentru mine ramane tipa cu cei mai numerosi balerini :) Imi va fi dor sa te vad cum iti pui mana pe fata si spui "dhoaaamne" razand atunci cand te amuza sau te mira prostia din jur :)) Anamaria - cea mai calma persoana pe care am intalnit-o vreodata. Nu imi amintesc sa o fi vazut vreodata nervoasa, sau sa o aud vreodata injurand. Cade cerul pe noi? So what?? Relax...take it easy :))) cam asa e ea :P Imi va fi dor sa strig la tine pana innebunesc, pentru ca in final sa zici: "A?" :))) Flavia - o fata simpla si super ok. Imi placea de ea ca nu era superficiala si nu se aranja mereu, dar si atunci cand o facea....stylish :) Imi va fi dor sa ne certam pe perdele. Andrei - zis Andy, el este cel care mereu imi bazaia colega de banca :) De gasca si mereu participant la activitatile de grup: gen chiul :-s :D:D Imi va fi dor sa ne jucam avioane. Patricia - partea feminina a celui mai longeviv cuplu :)Mult inainte... sa ne chemi la nunta; chestia asta parca o face mai mare, mai matura :)) mama noastra . Imi va fi dor sa discutam despre relatii in general ;;) Christiana - defapt Cristiana, dar pare mult mai interesant cu Ch :D Ea a fost colega mea de banca. Bine, nu in toti anii, dar ne-a trebuit ceva timp sa ne dam seama ca "ne potrivim" :)) La ea mereu mi-au placut bijuteriile, in special cerceii. Este foarte inteligenta, capabila sa creeze un eseu de 2-3 pagini in pauza de 10 minute. Multumesc ca m-ai ajutat sa scap de Hruby de sute de ori. Imi va fi dor sa imi imaginez cu tine ce slujba va avea fiecare copil din clasa :) Mona - cam suparacioasa ea asa, dar ii trece repede. Este foarte ambitioasa si corecta. Imi va fi dor sa ne impingem una alteia moneda de 50 de bani primita ca rest. Crumpi - Ana, dar Crumpi e porecla. :D Era foarte amuzanta, mai ales cand facea baza de profesori. Imi va fi dor sa te aud spunand: "Da` ce-am facut?" =)) Andrada - un singur regret am in ceea ce o priveste, anume ca nu am iesit mai des in oras impreuna :) Ea este fascinata de fotografie, sau mai bine zis sa apara in fotografii :)) Imi va fi dor de sandwich-ul si cola ta.
Ana S. - asa o am trecuta si in agenda telefonului meu....nu stiu de ce:)) probabil ca sa o disting printre atatea "ANE" :) mereu naturala, cu parul ei de Sanziana. Cand ma gandesc la ea, parca vad ori o frantuzoaica, ori o rusoaica. Imita foarte bine :) Imi va fi dor sa te las in banca mea sa vorbesti cu Christiana si imi va fi dor de covrigeii tai cu chimbir, si de eugeniile tale ... :)))) Dana - as avea multe de spus despre Dana, dar ma depaseste: fizica cuantica, tratamente naturiste, hard rock, punk, etc etc. :) Imi va fi dor sa te intreb: Ce citesti? Simona - imi va fi dor sa ma uit cum le faci fetelor codite impletite, sau cum le pensezi, chiar daca nu ai chef :) nu le-ai refuzat niciodata.Pentru asta esti de apreciat. Matei - imi va fi dor sa il vad cum scrie versuri in engleza pe acelasi caiet studentesc, lasat peste noapte in clasa. Ma mir ca nu i l-a aruncat tanti Nuti :) Matei a facut mereu numai ce a vrut el, nu a contat :) Oana - o tipa cerebrala care stie ce vrea de la viata. Nu iarta nimic atunci cand vine vorba de ea sau apropiatii ei. Se pricepe la decoratiuni interioare si asta mi-a placut mereu la ea. Imi va fi dor de serile din port cand ascultam muzica veche :) Adriana - sexy mamasita :))) mi-a spus la inceputul liceului ca avea impresia despre mine ca sunt o increzuta, nu stiu de ce... eu chiar imi aduc aminte ca in timpul unei ore de sport, cu ea am vorbit prima data; dintre toti colegii. Imi va fi dor de fustitele ei de blugi :) Livia - din nou ma aflu in imposibilitatea de a spune mai multe. Ne-am inteles mereu bine, dar am avut o relatie strict colegiala. Pot spune despre ea, ca nu ar deranja nici macar o musca :) Alexandra - doamne, ce dor imi va fi de rasul tau tembel care si pe cel mai trist om l-ar face sa rada. Ariana - admir la ea ca a citit romane destul de grele.Imi va fi dor de pantalonii ei cu turu` lasat. Betty - o cunosc destul de bine, zic eu. :) am multe amintiri cu ea, inca din clasele primare cand aveam sacourile la fel sau ne credeam a 2 a trupa Andre`. :)) Este o fata tare zgubilitica :)) stie sa puna punctul pe i atunci cand este nevoie si isi exprima foarte bine punctul de vedere. Imi va fi dor sa mancam cartofi prajiti cu branza si sa radem ca nebunele. George - el este prieten cu toaaaata lumea :) Imi va fi dor sa te vad cum tremuri cand te asculta Hruby :))) Stefana - este fata-baiat: stie sa se bata, sa injure, sa joace fotbal ... :) Imi va fi dor sa te vad cum te certi cu toti care au laptopul la scoala si se pun in banca ta doar pentru ca este langa priza :) Cata - zis Roli :)dintre baieti, cu el m-am inteles cel mai bine. M-a invatat sa dau cu pumnu si mereu ma lauda ptr "bratul meu" :)) Este fascinat de conspiratii, curiozitati, de necunoscut in general. Imi va fi dor sa beau o bere cu tine in King :)
Imi va fi dor de anii de liceu !

vineri, 9 iulie 2010

?

Cateodata ma intreb ... ce rost avem pe lumea asta? Ne trezim dimineata, dar pentru ce ne trezim? Multi dintre noi doar pentru ca suna ceasul ... asa ... si apoi? Automat devenim niste roboti ... fiecare cu slujba lui, cu scoala lui si tot asa, aceeasi rutina zilnica. Bun...a venit vacanta !!! Si ce daca? :)) Este ceva spectaculos? Mie chiar nu mi se pare ... Da, intr-adevar, apare o schimbare in peisajul nostru cotidian: mai multe defilari ale domnisoarelor prin centru, care mai de care mai aranjate, mai imbracate(mai dezbracate ... ca na ... e vara ! ), baietii fac parada cu masini din ce in ce mai luxoase ... parca ne-am expune marfa. Pentru ce atata agitatie ? Nu am sa pot intelege niciodata.Conteaza atat de mult "ambalajul"? La ce folos sa fii spectaculos la exterior cand in interior, "marul" este defapt stricat? La urma urmei, mereu iti arati adevarata fata cand esti parte intr-un dialog. Uite, astea chiar ma revolta ... falsitatea, aroganta, ifosele de "wanna be a lady", barfele si as putea continua insa sunt sigura ca m-am facut inteleasa. Din cauza tuturor acestor "calitati", incepi sa iti dai seama ca oamenii pe care ii credeai prietenii tai sunt defapt oameni de mana a II a, dornici poate de afirmare, sau pur si simplu oameni slabi, influentati si superficiali; ca in orasul natal parca nu te mai simti ca acasa si simti nevoia sa pleci, sa evadezi, sa iti cauti locul tau. Deci, revenind ... pentru ce ne trezim dimineata? Pentru a ne pune masca si pentru a mai taia inca o zi din calendar, o zi in care inca o data ti-ai jucat rolul cu succes ... se merita?

Prima postare... :)

Va fac cunostinta cu prima postare! A inceput nebunia blog-urilor!!! :)) Nu stiu de ce mai toti cunoscutii mei au dezvoltat o pasiune pentru acest lucru, si anume a-ti face propriul blog (publicarea propriilor creatii, gen poezii, articole, recenzii). Pot spune doar ca eu am inceput din simpla plictiseala si aveam nevoie sa imi consum energia pe ceva. Iata asa incep sa imi expun bucuriile, dezamagirile, parerile s.a.m.d , in cuvinte, bineinteles impartasite cu restul lumii prin intermediul blog-ului meu: "Sentimente colorate". De ce acest titlu? Nu stiu ... poate pentru ca mereu am gandit despre aceasta perioada a vietii, anume adolescenta, ca este perioada sentimentelor colorate. :) Trecem mereu, zi de zi, prin diferite stari emotionale, stari colorate, precum iubirea, apoi indiferenta si din pacate mai ajungem si la ura ... si trecem de la sentiment la sentiment relativ repede, chiar foarte repede dupa parerea mea. Nesiguranta intra in cardasie cu nestiinta si uite asa reusim sa devenim confuzi in diverse chestii, nefiind capabili sa fim siguri pe alegerile noastre. Uneori avem noroc, dar de cele mai multe ori dam cu capul de pragul de sus si realizam ca bine mai spunea mama ... Ei acum, asta e! Nu? Cine nu risca, nu castiga, sau nu cunoaste sentimentul ca macar a incercat :D Exact la fel se intampla si in cazul culorilor :) amesteci rosu cu galben , iti iese portocaliu; poate ca nu iti place portocaliul si amesteci albastru cu galben , iti iese verde si tot asa ... Enjoy ! :)