Gilda - Mircea Cărtărescu

WILLSON SLY 400 ITALY
țin pixul în echilibru pe deget
sunt în bucătărie, of course
aici am scris „Levatanul”, par exemple.


să inventez puțin seara asta de octombrie
(e ora unu la prânz de fapt):
sunt un bărbat în pulovăr și pe cer sunt nori roșii
e melancolie roșie precum coperta
la Kierkegaard, ,,Traité du désespoir”.

mă plimb printr-un parc tomnatec, cu veverițe
și frunze uscate... ea nu vine...
suflă curentul pe malul lacului... ea stă pe o bancă
o gagică mișto, o privatizată sensibilă...
ea citește chiar cartea mea (căci sunt scriitorul M.C.
considerat de critică drept liderul
generației ‘80, autor premiat).
ea ridică ochii din carte: she opens her eyes

iar în ochii ei înserarea de octombrie
înoată ca doi pești de purpură în două acvarii.
ți-a plăcut cum am întors-o aici, cititoareo?
pot să mai fac și alte imagini. ții minte:
„îți plimbai ochii albaștrii ca două Mercedesuri spălate
pe sub nu mai știu ce”?
am făcut multe imagini la viața mea.

acum le bag în mă-sa de imagini.
trebuia să ajung și aici.
când ai spus totul, te apucă un chef dement
să spui și nimic.
nimic, nul este poemul ăsta
(așa crede și privatizata, Gilda).

dar nu mă las. trebuie să mai scriu
că pe scândura băncii e scrijelit Depeche Mode
m-aș fi sinucis dacă n-aș fi scris
și asta.

tipa
poartă cercei foarte lungi, care aruncă focuri
ochii ei aruncă ochiade
picioarele ei aruncă grupe de mușchi.
poartă mini. o cheamă Gilda.
nu vrea decât să ardă pe altarul iubirii.
O pasionează La flûte enchantée
și opera poetică a lui M.C.
pe care-o citește cu pasiune
din câte se spune.
dar rimele mele au rămas în urmă, departe
quarcurile nu rimează.
îmi privesc degetele: ele țin un pix
pe care scrie WILLSON SLY 400 ITALY
e octombrie
s-a făcut deja două
sunt în halatul meu verde de pâslă
prezentat și în alt poem.
nici vorbă de veverițe
sau de pulovăr.

ah, Gilda,
dac-ai fi aici ce ți-aș face!