Se facea ca te-am cunoscut din intamplare. Pe o strada bleu marin...asa ca dupa ploaie...Si mirosea a ciresi infloriti, dar tot asa, ca dupa ploaie...ai observat ca ciresii miros diferit? Da da, in functie de faptul daca ploua sau daca bate soarele asta primavaratic...deci uneori e dulceag, un miros asa de bonibon, alteori e fresh....si asa era, fresh ca dupa ploaie.
Se facea ca te bucurai de stropii aia ca un copil nostalgic, iti placeau mult, dar nu aratai asta...apropos...de ce nu comunici, mai, ceea ce simti, ceea ce vrei, ceea ce iti displace? Zi de zi ma intreb. De ce ma intreb? Fiindca imi pasa...
Asa.
Si cand m-ai zarit, mi-ai aruncat asa o vorba, cum le aruncai ca un smecher tuturor domnitelor ce iti atrageau atentia, mai devreme sau mai tarziu, mai in zori de zi, mai spre seara, dar ce sa crezi? Te-am simtit...da...e uimitor, de-a lungul timpului am observat, noi comunicam la alt nivel, si am comunicat inca de la bunul inceput, fara sa ne dam seama. Asa ca nu ti-am dat curs vorbelor mascate, false, machiate, erau spuse asa, ca sa ma prinzi in plasa, norocul meu ca nu mi-au placut!
Bun.
Apoi ai inceput un joc...un adevarat spectacol de care eu ma bucuram ca un copil aflat in primul rand la circ, sau festival, sau teatru, oricum, orice include si magie...caci da...m-ai vrajit, m-ai invaluit incet incet, ora dupa ora, discutie dupa discutie si privire dupa privire , pana am ajuns sa aplaud frenetic si apoi sa povestesc mai departe prietenelor mele intamplarea...
Of, intamplarea...
Trecusera vreo 4 ore si voiam mai mult, dar tu obosisei, si incepuse sa se insereze, si devenea usor intunecat si te-am rugat sa aprinzi lumina, macar pana ne dam seama cum sa facem sa plecam in cautarea soarelui si apoi mi-ai spus sa am rabdare, ca in curand or sa apara stelele si or sa lumineze ca niste mici beculete impreuna cu luna ce le dirija ca pe o imensa simfonie...Dar ce sa vezi? Se innora...iar stelele nu apareau, asa ca te-am rugat sa alungi norii si te-am vazut usor pus in dificultate...nici tu nu stiai cum sa-mi faci pe plac... si apoi mi-a sunat telefonul. Si m-am trezit.
Iar acum stau si ma gandesc... cu siguranta as incerca alaturi de tine sa alung norii, apoi as continua sa cant si sa dansez la lumina lunii , in spectacolul stelelor, apoi am lua o pauza si am desena usor un drum spre soare, pe care l-am parcurge clar, de mana.
