-Spune-mi sincer, cum te-ai descrie?
-O oportunista.
-De ce?
-De multe ori, nu ma interesează consecințele faptelor mele. Trăiesc clipa, momentul, ziua. Mă intereseaza și urmăresc sa-mi dobândesc fericirea zilei respective și atat.
-Spune-mi sincer, cum te consideri?
-O santajista.
-Santajista? Cum asa?
-Da, o santajista a timpului.
-Nu inteleg...
-Santajez timpul. Îl păcălesc. Încerc mereu sa găsesc stropi de culoare în tot ce trăiesc zi de zi. Uneori, ma mai mint. Dar poate e mai bine asa. Încep ziua altfel, mai optimist.
-Vrei sa spui ca minciuna îți dă puterea de care ai nevoie?
-Nu. Vreau sa spun ca puterea mea este o minciuna.
-Din nou, nu inteleg.
-Nici nu trebuie..ma asteptam..oricum nimeni nu intelege. Sau poate, mai bine spus, nimeni nu vrea sa inteleaga. Dar nu e de condamnat. Eu mi-am dorit imaginea asta, eu singura mi-am creat-o. Si stii ce-i amuzant? M-am chinuit creand-o. Acum, sa ma chinuiesc sa o destram? Ce sens ar avea?
Lumea e prea superficiala ca sa priveasca dincolo de paravan. E mai comod si mai placut sa ai langa tine un om puternic, vesel, mereu foarte bine.
Cum esti?
"Foarte bine, multumesc! Dar tu? Arati minunat."
De ce ne ascundem? De ce ne prefacem? Care si unde este interesul personal al fiecaruia ?
-Spune-mi sincer..
-Nu-ti mai spun sincer nimic. M-am obisnuit sa te mint frumos. Roaga-ma sa te mint frumos, e mai comod, mai vesel, e foarte bine !
