Gilda - Mircea Cărtărescu

WILLSON SLY 400 ITALY
țin pixul în echilibru pe deget
sunt în bucătărie, of course
aici am scris „Levatanul”, par exemple.


să inventez puțin seara asta de octombrie
(e ora unu la prânz de fapt):
sunt un bărbat în pulovăr și pe cer sunt nori roșii
e melancolie roșie precum coperta
la Kierkegaard, ,,Traité du désespoir”.

mă plimb printr-un parc tomnatec, cu veverițe
și frunze uscate... ea nu vine...
suflă curentul pe malul lacului... ea stă pe o bancă
o gagică mișto, o privatizată sensibilă...
ea citește chiar cartea mea (căci sunt scriitorul M.C.
considerat de critică drept liderul
generației ‘80, autor premiat).
ea ridică ochii din carte: she opens her eyes

iar în ochii ei înserarea de octombrie
înoată ca doi pești de purpură în două acvarii.
ți-a plăcut cum am întors-o aici, cititoareo?
pot să mai fac și alte imagini. ții minte:
„îți plimbai ochii albaștrii ca două Mercedesuri spălate
pe sub nu mai știu ce”?
am făcut multe imagini la viața mea.

acum le bag în mă-sa de imagini.
trebuia să ajung și aici.
când ai spus totul, te apucă un chef dement
să spui și nimic.
nimic, nul este poemul ăsta
(așa crede și privatizata, Gilda).

dar nu mă las. trebuie să mai scriu
că pe scândura băncii e scrijelit Depeche Mode
m-aș fi sinucis dacă n-aș fi scris
și asta.

tipa
poartă cercei foarte lungi, care aruncă focuri
ochii ei aruncă ochiade
picioarele ei aruncă grupe de mușchi.
poartă mini. o cheamă Gilda.
nu vrea decât să ardă pe altarul iubirii.
O pasionează La flûte enchantée
și opera poetică a lui M.C.
pe care-o citește cu pasiune
din câte se spune.
dar rimele mele au rămas în urmă, departe
quarcurile nu rimează.
îmi privesc degetele: ele țin un pix
pe care scrie WILLSON SLY 400 ITALY
e octombrie
s-a făcut deja două
sunt în halatul meu verde de pâslă
prezentat și în alt poem.
nici vorbă de veverițe
sau de pulovăr.

ah, Gilda,
dac-ai fi aici ce ți-aș face!

Evenings - Babe

Dirty Diana

Viata ei a fost si probabil va ramane foarte trista. Existenta ei atat de banala , monotona si penibila reprezinta un adevarat cliseu al traiului de la tara. Nascuta dintr-o mama betiva si un tata nu prea falnic, Diana este acum majora si incearca sa se tina pe linia de plutire prin propriile-i forte. Ca orice om, tot ce a trait pana acum o definesc ca persoana, construindu-se precum o casa din chirpici. Nu merita Diana o comparatie mai de doamne ajuta, deoarece ea doar atat merita. Nu e frumoasa, dar nici urata, atrage privirile sexului opus, dar vezi tu, aici e problema, ea nu stie sa fie doamna... sau ma rog, domnisoara. Pai de la cine sa invete? Se lasa mereu pacalita de vorbe dulci ce o duc atat de des la asternut... si e pacat! Zau ca-mi pare rau de tine, pentru ca tu n-ai sa cunosti niciodata frumosul, puritatea; din mizerie te-ai nascut, in mizerie ai crescu si tot acolo o sa si sfarsesti. Ooo....dar nu te ataca scumpo! Stiu ca adevarul doare...stiu ca poate tu n-ai o foarte mare vina pentru tot ceea ce ti se-ntampla, dar stii si tu la fel de bine ca si mine, ca vinovata de undele decizii cel putin, tot te faci, ca doar nu te-a obligat nimeni sa incerci pacatul Evei atat de devreme. Curiozitatea, este adevarat, nu a omorat pe nimeni, dar nici prea mult bine n-a adus niciodata. Iti place sa traiesti periculos? Atentie! O sa platesti! Dar nu trebuie sa te avertizeze cineva tocmai pe tine, cea mai sigura dintre toate, cea mai stapanita, cea mai cuminte! Da-ti masca asta jos si arata lumii cine esti cu adevarat! Imbraca-ti hainele de pitipoanca in care tu te simti atat de "feminina" si ofera-te...ca de fiecare data, ofranda masculilor insetati de tine. La asta te pricepi tu cel mai bine, ca doar asa m-ai atras si pe mine in mrejele tale. Minciuna si inselaciunea sunt punctele tale forte, sunt caracteristicile care te definesc si te descriu cu atata precizie incat mi se face scarba. Si poate acum iti merge jocul, dar vezi tu draga Diana, frumusetea nu-i permanenta...si mai tarziu ce-o sa te faci?

VAMA - Fata in boxeri si in tricoul alb

Draga mea

M-am indragostit de tine cand nu-mi doream nimic de genul asta. Ai aparut in viata mea din senin, asa cum iti apare-n zare un puf de papadie...poate ca nici tu n-ai vrut si cu siguranta n-ai stiut ce urme o sa lasi, dar iata-ne acum in alta situatie in care tu dispari ca o naluca si lasi sa piara si ultima samanta de bunatate si speranta ce poate lua nastere in sufletul unui om. Dar am noroc, poate asa imi este sortit sau pur si simplu imi croiesc singur soarta, habar nu am , dar vad ca zi de zi trec peste tine, peste amintirea ta si-mi este tare greu...nu imi e greu sa te uit, sa uit ce a fost si tot frumosul dintre noi , ci doar imi e greu sa suport ideea ca trec usor peste tot...pentru ca oarecum este paradoxal..ma zbat cu pumnii-n piept ca tu ai fost nemaintalnitul si poate o mare iubire si totusi, uite cum te uit, uite cum depasesc cu foarte mare usurinta momente grele din viata mea. Sa fiu oare eu asa puternic sau doar pana la urma ai fost doar umbra, un iz de fericire? Oricum ar fi iubita mea, cu siguranta neinsemnata trairea nu a fost caci altfel nu ti-as fi scris acum acest bilet, pe care sper din toata inima sa il citesti macar o data, macar un pic sa simti si tu puterea sentimentelor mele! Ar fi chiar foarte trist sa aflu ca tu habar n-aveai sau nici macar nu ti-ai dat seama catusi de putin ce incercam eu atunci cand iti ceream sa ne vorbim...sa fie intelegere? sau doar o simpla explicatie pentru a ma simti eu impacat cu tot haosul ce l-ai creat cu existenta ta in viata mea? Oricum ar fi, povestea trebuia sa fie alta!