Draga mea

M-am indragostit de tine cand nu-mi doream nimic de genul asta. Ai aparut in viata mea din senin, asa cum iti apare-n zare un puf de papadie...poate ca nici tu n-ai vrut si cu siguranta n-ai stiut ce urme o sa lasi, dar iata-ne acum in alta situatie in care tu dispari ca o naluca si lasi sa piara si ultima samanta de bunatate si speranta ce poate lua nastere in sufletul unui om. Dar am noroc, poate asa imi este sortit sau pur si simplu imi croiesc singur soarta, habar nu am , dar vad ca zi de zi trec peste tine, peste amintirea ta si-mi este tare greu...nu imi e greu sa te uit, sa uit ce a fost si tot frumosul dintre noi , ci doar imi e greu sa suport ideea ca trec usor peste tot...pentru ca oarecum este paradoxal..ma zbat cu pumnii-n piept ca tu ai fost nemaintalnitul si poate o mare iubire si totusi, uite cum te uit, uite cum depasesc cu foarte mare usurinta momente grele din viata mea. Sa fiu oare eu asa puternic sau doar pana la urma ai fost doar umbra, un iz de fericire? Oricum ar fi iubita mea, cu siguranta neinsemnata trairea nu a fost caci altfel nu ti-as fi scris acum acest bilet, pe care sper din toata inima sa il citesti macar o data, macar un pic sa simti si tu puterea sentimentelor mele! Ar fi chiar foarte trist sa aflu ca tu habar n-aveai sau nici macar nu ti-ai dat seama catusi de putin ce incercam eu atunci cand iti ceream sa ne vorbim...sa fie intelegere? sau doar o simpla explicatie pentru a ma simti eu impacat cu tot haosul ce l-ai creat cu existenta ta in viata mea? Oricum ar fi, povestea trebuia sa fie alta!