Sincer, cum mai esti?

-Spune-mi sincer, cum te-ai descrie?
-O oportunista.
-De ce?
-De multe ori, nu ma interesează consecințele faptelor mele. Trăiesc clipa, momentul, ziua. Mă intereseaza și urmăresc sa-mi dobândesc fericirea zilei respective și atat.
-Spune-mi sincer, cum te consideri?
-O santajista.
-Santajista? Cum asa?
-Da, o santajista a timpului.
-Nu inteleg...
-Santajez timpul. Îl păcălesc. Încerc mereu sa găsesc stropi de culoare în tot ce trăiesc zi de zi. Uneori, ma mai mint. Dar poate e mai bine asa. Încep ziua altfel, mai optimist.
-Vrei sa spui ca minciuna îți dă puterea de care ai nevoie?
-Nu. Vreau sa spun ca puterea mea este o minciuna.
-Din nou, nu inteleg.
-Nici nu trebuie..ma asteptam..oricum nimeni nu intelege. Sau poate, mai bine spus, nimeni nu vrea sa inteleaga. Dar nu e de condamnat. Eu mi-am dorit imaginea asta, eu singura mi-am creat-o. Si stii ce-i amuzant? M-am chinuit creand-o. Acum, sa ma chinuiesc sa o destram? Ce sens ar avea?
Lumea e prea superficiala ca sa priveasca dincolo de paravan. E mai comod si mai placut sa ai langa tine un om puternic, vesel, mereu foarte bine.
Cum esti?
"Foarte bine, multumesc! Dar tu? Arati minunat."
De ce ne ascundem? De ce ne prefacem? Care si unde este interesul personal al fiecaruia ?
-Spune-mi sincer..
-Nu-ti mai spun sincer nimic. M-am obisnuit sa te mint frumos. Roaga-ma sa te mint frumos, e mai comod, mai vesel, e foarte bine !

pe cand? pe niciodata?

Am iubit femeia inca de mic copil. Si nu ma refer aici la mica-mea caci desigur , mama mi-a fost fiinta suprema.
Ma refer aici la alt gen de iubire.
Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca am iubit sa iubesc...si continui sa o fac.
Prima dragoste se spune ca nu o uiti niciodata. Dar nimeni nu-ti spune concret din ce motive nu o uiti si se creeaza din start o prezumtie a faptului ca nu o uiti de cat amar de bine ti-a fost. Eu cred ca nu e general valabil.
Cred ca e absolut imposibil sa o uiti deoarece erai novice in tainele astea, si orice ti s-ar fi intamplat avea sa ti se intipareasca in suflet si in minte pentru totdeauna si poate, de ce nu, sa-si puna amprenta serios asupra ta, sa te schimbe, sa te individualizeze ca tip de parte intr-un cuplu.
Nu zic deci ca nu exista o prima iubire neuitata de frumoasa, dar nu putem exclude cealalta varianta, cand nu o uiti din pricina suferintei simtite atat de adanc in fragezimea totului tau de atunci.
Am iubit-o pe Adriana cu toata fiinta. Uitasem de mama, tata, catel, purcel, am ridicat frumos un piedestal si vreme de 2 ani i-am tot adus ofrande si am sacrificat animale - animalul din mine, animalul din ea...
A doua iubire a fost interzisa. Trebuia sa cunosc si aceasta fateta! Doamna mea, era mai in varsta decat mine, implicata intr-o relatie serioasa de vreo 7 ani, pe picior de maritis. Am invatat de la Sorina tot ceea ce ma defineste acum pe plan profesional, nu vreau sa dezvolt , asta e o alta discutie. De altfel, pot sa spun ca ea m-a inspirat... respirat, expirat !! Nu stiu de ce a ramas cu Robert, nu o facea fericita, se vedea, ba chiar de multe ori mi-o si spunea, insa poate ca iubirea are si aceasta haina cateodata - a obisnuitei, a confortului.
Ajuns la usa maturitatii, am cunoscut-o pe Fatima! La prima vedere, tipa echilibrata, destul de amuzanta si cel mai important - Fatima iubea cu patima ! Atata pasiune, atata sentiment, la fel de repede s-a si stins. Dar am iubit-o. Sa zicem ca aici am cunoscut iubirea fugitiva, grabita , stiu! Iubirea fulger!
Incet, incet, credeam ca incepusem sa ma dezmeticesc. Credeam ca asta e realitatea, monotona si gri - formata din doi biti, doi pasi - stang, drept, doua nonculori - alb negru, doua faze - fericit, trist.
Pana la Daria. Constiinta mi-a explodat, ratiunea alerga, o furtuna de culori imi invadase zarea, batai de inima in ritm alert...frate, nu mai paseam, dansam! Dar ce sa crezi? Si povestea asta s-a terminat . Capitolul Daria nu are sfarsit, dar cu siguranta are punct. Brusc, fara sens, din motive aparent hilare, un punct mare exista.
Finalul meu, ar fi o intrebare: cand se satura un om sa tot iubeasca, sa tot spere, sa tot caute agatandu-se de mici iluzii, masti si fericiri de moment?

Povestea din vis - intamplarea

Se facea ca te-am cunoscut din intamplare. Pe o strada bleu marin...asa ca dupa ploaie...Si mirosea a ciresi infloriti, dar tot asa, ca dupa ploaie...ai observat ca ciresii miros diferit? Da da, in functie de faptul daca ploua sau daca bate soarele asta primavaratic...deci uneori e dulceag, un miros asa de bonibon, alteori e fresh....si asa era, fresh ca dupa ploaie.
Se facea ca te bucurai de stropii aia ca un copil nostalgic, iti placeau mult, dar nu aratai asta...apropos...de ce nu comunici, mai, ceea ce simti, ceea ce vrei, ceea ce iti displace? Zi de zi ma intreb. De ce ma intreb? Fiindca imi pasa...
Asa.
Si cand m-ai zarit, mi-ai aruncat asa o vorba, cum le aruncai ca un smecher tuturor domnitelor ce iti atrageau atentia, mai devreme sau mai tarziu, mai in zori de zi, mai spre seara, dar ce sa crezi? Te-am simtit...da...e uimitor, de-a lungul timpului am observat, noi comunicam la alt nivel, si am comunicat inca de la bunul inceput, fara sa ne dam seama. Asa ca nu ti-am dat curs vorbelor mascate, false, machiate, erau spuse asa, ca sa ma prinzi in plasa, norocul meu ca nu mi-au placut!
Bun.
Apoi ai inceput un joc...un adevarat spectacol de care eu ma bucuram ca un copil aflat in primul rand la circ, sau festival, sau teatru, oricum, orice include si magie...caci da...m-ai vrajit, m-ai invaluit incet incet, ora dupa ora, discutie dupa discutie si privire dupa privire , pana am ajuns sa aplaud frenetic si apoi sa povestesc mai departe prietenelor mele intamplarea...
Of, intamplarea...
Trecusera vreo 4 ore si voiam mai mult, dar tu obosisei, si incepuse sa se insereze, si devenea usor intunecat si te-am rugat sa aprinzi lumina, macar pana ne dam seama cum sa facem sa plecam in cautarea soarelui si apoi mi-ai spus sa am rabdare, ca in curand or sa apara stelele si or sa lumineze ca niste mici beculete impreuna cu luna ce le dirija ca pe o imensa simfonie...Dar ce sa vezi? Se innora...iar stelele nu apareau, asa ca te-am rugat sa alungi norii si te-am vazut usor pus in dificultate...nici tu nu stiai cum sa-mi faci pe plac... si apoi mi-a sunat telefonul. Si m-am trezit.
Iar acum stau si ma gandesc... cu siguranta as incerca alaturi de tine sa alung norii, apoi as continua sa cant si sa dansez la lumina lunii , in spectacolul stelelor, apoi am lua o pauza si am desena usor un drum spre soare, pe care l-am parcurge clar, de mana.

Fericire - studiu de caz

Are fericirea timp limitat?
Este pe episoade? Pe zile, ore, minute?
Sau este fericirea omniprezenta, dar suntem noi prea fara de simt, incapabili sa o percepem, ea capatand totusi forme diverse?

Fericire
Bucurie
Extaz
Euforie
Zambet
Rasete

Exemple momente:

1. Sambata dimineata, ti-ai propus sa dormi pentru toata saptamana...si soarele se joaca pe fata ta, parca te cheama sa ii privesti stralucirea, dar nu si nu, tu ai de recuperat ! Deodata, suna telefonul....la dracu` ! Trebuia sa-l pui pe silent...te uiti, e Oana: fatooooo hai sa ne plimbam , acum, imbraca-te ca iesim ! Ce mic dejun? Il luam in oras, in centru, cu omnipassu` ! Clar, asta e fericire, momentele spontane, de nebunie !

2. Esti in plina saptamana, afara ploua, nu ai reusit sa iti termini de baut cafeaua...te-ai trezit tarziu si trebuie sa ajungi la facultate...mergand grabita pe Republicii, calci in toate baltile posibile si imposibile, dar WTF asta e , cui nu-i place sa se uite-n alta parte, si biiif! Cel mai sincer zambet cu ochi mari si negri, cu bucle satene iesind de sub o gluga mov se opreste langa tine la semafor, se uita curajos in sus spre tine si te intreaba...pe tine cum te cheama? Eu ma duc la gradinita.. Clar asta e fericire, pura fericire!

3. Plictiseala mare mon cher! Pe facebook nimeni nu posteaza nimic, nicio melodie demna sa-ti ridice putin moralul si sa faca sa para ca oarecum, candva, ziua asta va deveni mai buna...ding ding ding...whoaa...cine e asa comunicativ si doritor sa-mi vorbeasca? E Anca si Betty si Bala....si ma anunta ca vin toti la Cluj, ca e primavara frateeee ....si zau ca e al dracului de fain pe Eroilor primavara...asa chill, la o cafea, la o limonada...clar asta e fericire ! Hai azi...hai ... repede in primu` tren ca e grozav Clujul!

4. Alo, Iulia....ce faci moldoveanco? Ia zi...ce faci azi? Ma gandeam ca intr-o ora sa iesim la o prajitura la Olympos, sa ne plimbam prin parc, facem niste pozeeeeee :)))) Da da.... ne vedem in colt la Diesel, am o groaza sa iti povestesc... un nou episod din telenovela vietii mele ! Hai nu ma certa, ai timp toata ziua! Clar asta e fericire, sa stii ca te iubeste un asemenea om de nadejde!

5. Frate...de doua luni sunt in sesiune...e ultima zi din iadul asta si trebuie sa stau cu inima in gat in 10 minute...astept afisarea baremului. E ultimul rezultat pe care trebuie sa-l aflu, acum e acum ori niciodata, ori la bal, ori la spital... Astea sunt rezultatele la grila domn` profesor? Da da ! O doamne, da doamne sa fie bine, doamne ajuta, asta e! si scriu 1 c 2 ab 3 b 4 b.. 11 ac 12 ac 13 ac.... si numar 1 2 3 5 7 9 13 ... aia e tatiiiiiii! Integralista semestrul astaaa! Dragii mei, clar asta e fericire, implinirea de sine !

6. Suni acasa, esti plecat de vreo 3 luni...ce faceti mami? Pe acasa? Eu....eu ma duc la teatru, ma duc cu niste prieteni, da...e ceva piesa interesanta, v-am sunat sa va anunt ca n-o sa pot raspunde la telefon. Ok, va pup, pa! Culmea, nu esti in Cluj, nu mergi la teatru..esti in autocar, pe undeva aproape de Tg. Jiu, mergi acasa si le faci alor tai surpriza. Bati in geam, ca de cand ai plecat ai cheie de la casa doar cand vii in vizita, si te vede maica-ta si plange de fericire, si urla dupa taica-tu care iti zice razand: nu esti normala !! Clar asta e fericire, privirea lor si fericirea lor, e fericirea ta suprema!

7. E dimineata, e pranz, e seara, e miez de noapte, e iar dimineata, dar mereu esti tu langa mine, sunt batai cu perne, sunt priviri, sarutari, imbratisari, miros de cafea, paste senzationale, muzica si dans de parca am chema zeii si mai presus de toate...e linistea asta, ce ma calmeaza. Clar asta e fericire!

Spune-mi si tu exemplul tau...de azi tin evidenta fericirii si am nevoie de ajutor! Hai sa o descoperim, in toate formele ei!

Romante

"Ce cauti tu in viata mea? Hm, de ce-ai venit? Sa-mi tulburi linistea....Clipa fericita pe care mi-o poti da, nu merita durerea pe care-o vei lasa, in urma ta, cand vei pleca..."
"Sting lumina, trag oblonul si incui, magazinul meu de vise, nu mai vinde nimanui"

Sfaturi mari dupa perdele fine....cine cunoaste despre ce vorbesc, ma intelege, cine nu, sa faca bine sa caute !Prima oara cand am ascultat aceste melodii, eram in clasa a 11a. Bineinteles chiuleam. Plecasem la ora 9 dimineata de la ora de limba romana, chemata la o cafea de verisoara mea la prietena dansei acasa. Prietena dansei locuieste intr-o casa superba, veche, cu o arhitectura impresionanta. Impresionanta, din punctul meu de vedere, este si frumoasa duduie. Cadrul apartamentului sau ( este o casa cu mai multe apartamente), melodiile din fundal, soarele de afara, mirosul de cafea si miserupismul pe care-l simteam la cote maxime, mi-au ramas pana in ziua e azi in amintire si pot sa spun cu mana pe inima, ca aceea este una din formele fericirii.

"La carciuma din cartier, unde se canta si se bea..."

Si uite asa, mi-am petrecut minunate doua ore, in companie a doua simpatice femei, primind sfaturi colorate cum sa innebunesc barbatii, cum sa ma aranjez ireprosabil si care e atitudinea potrivita in diverse situatii.
Frumoasa mea duduie avea si o catelusa, somnoros sufletel, statea si ne asculta, probabil se mira sau poate ca si ei ii convenea...
Abia acum sunt nostalgica dupa anii de liceu...

Minciuna e mai dulce cand o simti, am grija sa o indulcesc eu pana devine realitate.

O sa incerc sa-ti explic in scris ceea ce simt, cum ma simt, ceea ce gandesc, de ce gandesc asa, si cine m-a adus in starea asta.
Fata in fata nu o sa am niciodata posibilitatea sa o fac, pentru ca de multe ori esti de parca nu existi, asa...vorbesc singura.
Alteori, am o intentie si ezit, ma razgandesc, de ce? Pentru ca sunt o femeie destul de citita, educata si de asemenea instruita si slefuita de unele experiente si trairi, de unele gesturi observate de la distanta, de persoane care si-au pus pana la urma amprenta asupra personalitatii, caracterului si felului meu de a fi, astfel incat sa imi dau seama cu usurinta cum si cat de usor m-ai minti, cateodata sa stii ca pot sa premeditez si cuvintele exacte pe care le-ai folosi daca ti-as da sansa. Mi-ar fi incredibil de simplu sa-ti vad si mimica fetei facand-o. E ca si cum am mai trait intr-o viata anterioara cu tine si te cunosc asa de bine incat e de ajuns sa-mi imaginez discutia ca deja stiu ce trebuie sa fac...te stiu pe de rost ! Un pic te sperie, stiu, si pe mine !
Dar poate ca de asta am si ajuns aici, poate ca asa ne e destinat, poate chiar am mai fost parteneri in alta viata si tot asa, irepetabil, o sa ne tot intalnim si o sa ne tot dezamagim. Cat de monoton...
Mi-ar fi ingrozitor de usor sa-ti arunc aiurea doua-trei fraze, ca sa aud din gura ta ce stiam deja ca o sa ajungi sa-mi spui. Si tocmai din cauza asta, tac. Da, tac, pentru ca asta mi se pare calea echitabila pentru mine, macar atat sa te strofoci, sa te gandesti cum sa faci sa deschizi tu subiectul minciunii tale, sa te strofoci cum sa faci sa pavezi drumul catre frumoasa mea impachetare :) stiu...e destul de greu, orice hot stie cum se fura! Asa ca stiu cum ma vei fura tu pe mine, dar pur si simplu nu vreau sa-ti usurez munca, vreau sa vad ce fel de trucuri folosesti, ce cuvinte, cate clisee....
Am o rabdare fantastica atunci cand vine vorba de mine ! Te voi astepta si iti vei sapa singur groapa, pentru ca pe cand te vei decide tu ca e momentul sa dai cartile pe fata, vei afla ca tu de fapt ai ajuns sa joci singur la masa, nici macar crupierul nu o sa mai fie acolo sa se uite-n ochii tai intrebator, toata lumea va stii actualul tau pas, vei fi istorie.