"Ce cauti tu in viata mea? Hm, de ce-ai venit? Sa-mi tulburi linistea....Clipa fericita pe care mi-o poti da, nu merita durerea pe care-o vei lasa, in urma ta, cand vei pleca..."
"Sting lumina, trag oblonul si incui, magazinul meu de vise, nu mai vinde nimanui"
Sfaturi mari dupa perdele fine....cine cunoaste despre ce vorbesc, ma intelege, cine nu, sa faca bine sa caute !Prima oara cand am ascultat aceste melodii, eram in clasa a 11a. Bineinteles chiuleam. Plecasem la ora 9 dimineata de la ora de limba romana, chemata la o cafea de verisoara mea la prietena dansei acasa. Prietena dansei locuieste intr-o casa superba, veche, cu o arhitectura impresionanta. Impresionanta, din punctul meu de vedere, este si frumoasa duduie. Cadrul apartamentului sau ( este o casa cu mai multe apartamente), melodiile din fundal, soarele de afara, mirosul de cafea si miserupismul pe care-l simteam la cote maxime, mi-au ramas pana in ziua e azi in amintire si pot sa spun cu mana pe inima, ca aceea este una din formele fericirii.
"La carciuma din cartier, unde se canta si se bea..."
Si uite asa, mi-am petrecut minunate doua ore, in companie a doua simpatice femei, primind sfaturi colorate cum sa innebunesc barbatii, cum sa ma aranjez ireprosabil si care e atitudinea potrivita in diverse situatii.
Frumoasa mea duduie avea si o catelusa, somnoros sufletel, statea si ne asculta, probabil se mira sau poate ca si ei ii convenea...
Abia acum sunt nostalgica dupa anii de liceu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu