Adelaide (sau din nou stop cadru)

O alta zi identica cu cea de ieri. Aceeasi rutina zilnica, aceleasi activitati. Este ora 9 si Adelaidei inca nu-i venea sa se ridice din pat. Stia ca astazi avea sa fie o zi foarte grea, trebuia sa se prezinte la orele 13 la un interviu. Era studenta in anul I si isi dorea sa se angajeze la biblioteca centrala.Nu ca ar fi avut nevoie de bani, parintii ii trimiteau de acasa destui, ci se gandea ca un ban in plus i-ar satisface cateva din multele mici capricii.Plus ca nu trebuia sa dea socoteala nimanui pe ce i-a cheltuit, doar erau bani castigati pe munca ei. Intr-un final se ridica, se duce la dus apoi se indreapta spre dulap sa isi aleaga hainele -seriose, potrivite pentru interviu, se gandi ea. Se decise asupra unei fuste cambrate gri, o camasa simpla alba, un dres de asemenea alb mat si pantofii primiti cadou de la o prezentare de moda la care participase doar asa, din lipsa de ocupatie, dar la care se pare ca isi facuse treaba foarte bine.
Chiar daca se afla in alt oras, Lyov se simtea la fel de plin de energie ca "acasa"(in urma cumpararii actiunilor fusese mutat in alt oras, deoarece acum avea mai multe oportunitati). Mereu a avut presimtiri, fie ele rele, fie bune. Dar ca astazi niciodata nu s-a simtit! Era plin de viata, extaziat, fericit in adevaratul sens al cuvantului si nu isi explica de ce. Un motiv bine intemeiat nu i se arata. Desi avea palpitatii, se hotari sa nu bage in seama gandurile astea nebune si sa isi vada in continuare de treaba. La orele 13 trebuia sa fie la companie pentru sedinta si deja era ora 9 si el nici macar cafeaua nu si-o bause. Dar cui ii mai trebuie cafea cand este asa de energic? Asa ca sari peste obisnuita cana cu lichior magic...neobisnuit insa pentru Lyov...
Dupa o mica imbarbatare in oglinda, Adelaide iesi pe usa apartamentului ei micut, luat in chirie si amenajat cu gust chiar de ea. Era 12.25, isi spuse in gand ca e numai bine, maxim 20 de minute avea sa faca pe jos, pana la biblioteca.
Lyov in sfarsit era gata, se uita la ceas : 12.20. Incredibil cat de repede a trecut timpul, traficul o sa fie infernal, nu o sa ajunga la timp. Se urca in masina si conduse nebuneste pana ajunse pe strada principala, unde, asa cum si banuise, era ambuteiaj. Masinile se deplasau cu maxim 5 km/ora si din 5 in 5 minute se opreau. Era groaznic! Lyov insa nu se enerva, si in timp ce astepta sa inainteze se uita pe strada, analiza oamenii, de mult nu mai facuse asta si uitase cat de mult ii placea. Palpitatii! Din nou avea palpitatii! De ce dumnezeu?
Adelaide isi calculase gresit timpul si se hotari sa mearga pe scurtatura, dar pentru asta trebuia sa traverseze strada printre marea de masini. Oricum este ambuteiaj, oricum nu se va misca niciuna prea curand, asa ca traversa.Grabindu-se sa treaca cat mai repede, incepu sa alerge si i se rupse un toc. Mai bine de atat nici ca se putea!
Lyov se uita mirat la fata aflata in fata masinii sale, care se tot apleca.Inima ii batea nebuneste si nu stia ce sa faca. Oare patise el ceva la masina si tanara se tot uita? si daca nu avea nimic masina, ce se intamplase? Curiozitatea il macina, asa ca iesi si el afara. "S-a intamplat ceva?" In momentul cand fata isi ridica privirea, Lyov stiu din prima ca mai vazuse undeva ochii aceia.Stop cadru...
Adelaide isi blestema zilele, stia ca nu va mai ajunge la interviu, deja era prea tarziu. Fusese intrebata ceva de cineva?A, da...isi ridica privirea...ramase interzisa, impietrita, nu-i venea sa creada, era acelasi barbat cu care se ciocnise in cafeneaua de acasa. Dar cum? Ce cauta el aici? Un sentiment de frica si totusi bucurie ii strabatea corpul.
"Sunteti ok?" se auzi din nou vocea lui. "Da, mi s-a rupt tocul...trebuia sa ajung la biblioteca...zambi...oricum nu conteaza..". Biblioteca era chiar in drumul lui Lyov asa ca se decise sa fie de folos si sa faca o fapta buna...plus ca il rodea curiozitatea...de unde stia ochii aceia? "V-as putea conduce eu la biblioteca, este chiar in drumul meu...Scuzati-ma - Lyov". "Adelaide, incantata! Nu ar mai avea rost, nu ma pot prezenta asa, dar multumesc pentru intentie!"."Atunci va pot lasa la un magazin de pantofi...stiti, nu vreau sa par insistent, insa privirea dumneavoastra imi este groaznic de cunoscuta, mi se pare ca ne-am mai intalnit". Adelaidei nu-i venea sa creada ca barbatul isi mai aducea inca aminte de ea, nu stia ce sa faca, sa ii spuna ca si ea il recunoaste? Nu, daca isi va aminti el singur, prea bine, altfel ea nu va zice nimic: "Nu cred domnule...eu nu-mi amintesc sa va fi vazut vreodata..." Si astfel Adelaide pleca si il lasa pe Lyov in mijlocul strazii langa masina sa, claxonat de restul soferilor, cu inima batandu-i gata sa-i sara din piept.."Imposibil..."se tot gandea... el nu se insela niciodata...