Tu, chip serios de barbat adevarat. M-ai atras fara sa stii in capcana ta asa cum faci mereu cu toate. De ce ai aparut in viata mea? De ce te-ai aratat? Era atat de bine sa fi ramas o simpla iluzie, un vis, o dorinta ce stiam ca nu va putea lua niciodata fiinta in apropierea mea. Si totusi! Ti-ai facut aparitia sa-mi zdruncini existenta. Esti exact asa cum mi te-am imaginat. Te incadrezi perfect in portretul desenat parca din totdeauna in mintea mea. Dar oare ce se ascunde dincolo de aceasta imagine pe care o lasi sa se vada mereu? Ce gandesti? Cine esti cu adevarat? Ar fi ireal de bine daca si pe dinauntru esti cel pe care mi-l construiesc in minte inca de cand am invatat ce e dragostea, inca de cand am inceput aceasta calatorie continua si epuizanta in cautarea persoanei potrivite, perfecte , spune -i cum vrei...
Incerc cu disperare, spun unii, sa ma fac notabila in fata ta si mi-as dori cu ardoare sa fii tu in locul meu, sa am eu asul in maneca, sa te controlez eu pe tine...dar nu ma pot abtine! Sunt atat de atrasa de tot ce reprezinti, de tot ceea ce faci incat simt constanta nevoie sa iti fiu in preajma. Ce inseamna asta? Eu nu sunt asa...fraza asta imi tot suna in cap...EU nu sunt asa!! Sa fie obsesie? Sa-mi joace mintea o festa ? SI totusi! E ciudat cat de bine ma simt traind chiar si aceste sentimente... Ma tot gandesc la tine si imi tot creez situatii in care tu nu ai fi cel care esti, adica acest strain, hain, distant, indiferent , dezghetat, siret,ci ai fi pentru mine, indragostit . Dar spunand aceste lucruri, mi te imaginez indragostit si parca iti pierzi din farmec caci tocmai asta te face atat de interesant - imposibilul e mereu mai interesant, mai atractiv.
Hmm interesant...
RăspundețiȘtergere