Stiam de la inceput ca ceva trist urmeaza sa iti imbratiseze gandurile. Ma asteptam sa-mi dai vestea usor suparata, usor pentru ca stiai ca ma va deprima, ca imi va face rau, desi stiam ca tu asta-ti doresti. Era practic o eliberare pentru tine.
Da, voiai sa te desparti de mine dar nu stiai cum sa o faci.
Voiai sa imi spui la revedere si cumva sa ma asiguri ca ceea ce am trait amandoi a fost real, sincer, doar ca acum statea ca o povara pe sufletul tau. Usor suparata pentru ca, ei bine, te supara si nu prea, despartirea noastra.
Ma intreb si acum de ce ti-ai dorit asta?
Ah, ce tanara erai, plina de vise, de speranta, de dorinta, de viata!
Si eu... eu te voiam numai pentru mine. Stiam ce e bine pentru tine, pentru noi, refuz sa cred ca planul meu era bun doar pentru mine. Dar ce puteam face?
N-am vrut sa te fortez, sa te influentez in vreun fel, sa te croiesc dupa bunul meu plac. Ar fi fost un egoism de nedescris. Te-am lasat sa te construiesti singura dupa propria-ti vointa...si acum ce faci? De ce te uiti inapoi? De ce mai tulburi apele de mult linistite?
Nu ti-ai dat seama de ceea ce vrei...tot tanara esti...doar ca...esti doar plictisita.
Lasa-ma sa traiesc cu amintirea inca frumoasa. Nu o pata. Stiu foarte bine ca daca te las acum sa te desfasori, vei ruina si pic-ul de frumusete ce a ramas in sufletul si mintea mea despre ce a fost odata "noi".
Ai crescut frumos... ai devenit femeie. Cu siguranta, admirata oricand, oriunde...lasa-ma si pe mine sa te admir, nu-mi arata inca o data fata ta de scorpie...caci da, asa mica cum erai, tot o scorpie te numeai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu