Juraminte - ziua 1

Cacao cu lapte si gem cu unt pe paine. Asa a inceput ziua aia.
Da, micul dejun al copilariei.
Daca-mi spunea cineva ca o sa fie chiar copilaria vietii mele alaturi de tine, puteam sa-i raspund fatis si plin de siguranta ca n-are decat sa se minta singur, caci la momentul acela, n-aveam de gand sa mi te fac sotie. Ca sa fiu sincer, nu puteam concepe un gand de genul asta, eram prea tanar imi ziceam, mai aveam de trait , de simtit, de mirosit... necunoscute.
Apoi ai sunat tu. Iti trebuiau cursurile de la teoria dramei. Cat de bine-mi pare ca ai pierdut tramvaiul si n-ai putut ajunge la facultate... Altfel, cum as mai fi fost acum sotul muzei?
Da, esti muza mea, caci zi de zi, ma inspiri, ma faci un om mai bun, zambetul meu apare din cauza ta.
Se spune ca din fericire nu ies opere originale, spectaculoase. I say, fuck this shit.
Ei nu te-au cunoscut pe tine, nu stiu ca daca te privesc o data randurile curg, nu stiu ca daca te sarut o data muzica suna frenetic in mintea mea, nu stiu ca daca fac dragoste o data cu tine, tot ce traim atunci e film premiat la Cannes...cel putin.